Castanele decojite, uscate şi măcinate, ascund nebănuite calităţi vindecătoare, prezentând proprietăţi antiinflamatoare, vasodilatatoare, flebotonice, antiedematoase, anticoagulante şi fluidizante sanguin, decongestive, hemostatice şi antiexudative venoase. Aceste proprietăţi sunt datorate, în principal, conţinutului în escină, cumarin şi flavonoide. Acţionează cu efecte directe în afecţiuni venoase şi la întărirea pereţilor vaselor capilare fragile.

De asemenea, acţionează împotriva edemelor şi a inflamaţiilor, intensifică fluxul sanguin prin artere şi vene, măreşte rezistenţa la presiune a vaselor de sânge şi scade permeabilitatea capilară. În plus, ameliorează crizele reumatice şi durerile sciatice, spondiloza şi hernia de disc. Un efect aparte s-a constatat în protejarea organismului împotriva acţiunii radicalilor liberi, implicaţi în bolile canceroase şi cardiace. Prin aceste acţiuni, preparatele din seminţe de castan sălbatic constituie remedii eficiente de prevenire şi combatere a multor afecţiuni, cum sunt: varice, flebite, tromboze, ulcere varicoase la picioare, crampe dureroase, insuficienţă venoasă şi limfatică şi hemoroizi.

Cresc tonusul capilarelor fragile şi contribuie la vindecarea hematoamelor, a vânătăilor şi a luxaţiilor.

Efectele escinei sunt amplificate în cazul asocierii cu vitamine din complexul B. În afecţiunile bucale are efecte bune în afte şi ulceraţii la nivelul mucoaselor gurii. Acţiuni similare se constată atât în tratamentele cu escină pură, cât şi cu extracte alcoolice din miezul măcinat al castanelor. Analizele au arătat că extractele alcoolice conţin atât escină, cât şi unii compuşi flavonici care măresc solubilitatea escinei şi capacitatea de absorbţie a acesteia. Şi scoarţa de castan este utilă în tratamentele naturiste, având proprietăţi febrifuge. De asemenea, se constată efecte favorabile în tratarea hemoroizilor, a tromboflebitei, a varicelor şi a unor afecţiuni dermatice. Intern, acţionează contra diareei, în congestionarea ficatului şi în tulburările de menopauză.

Florile şi frunzele acţionează în oprirea hemoragiilor interne şi în colici intestinale. Extern, sunt eficiente în vindecarea diferitelor afecţiuni dermatice (răni, bube, arsuri).

Decoctul de castane sălbatice, bun pentru adenomul de prostată

În tratamentul intern sunt recomandate: – decoct din ghimpe (holeră), preparat dintr-o linguriţă herba uscată şi mărunţită la 250 ml apă; se fierbe 10 minute la foc domol, se lasă să infuzeze 15 minute în vas acoperit, se strecoară şi se beau două ceaiuri calde pe zi (dimineaţa şi seara pe stomacul gol, cu 30 minute înainte de mese). Tratamentul durează şase luni şi se continuă încă 12 luni luând numai o cană pe zi (dimineaţa), în funcţie de stadiul bolii şi de reacţia organismului. Efectele tratamentului sunt decongestive, diuretice, dezinfectante şi cicatrizante şi se resimt după 3-4 săptămâni, cu reducerea micţiunilor nocturne, dispariţia usturimilor şi a durerilor pe uretră, în zona vezicii urinare sau a şezutului.

Treptat, prostata se descongestionează şi îşi reia elasticitatea şi volumul normal, evitând astfel intervenţiile chirurgicale. – infuzie din pufuliţă cu flori mici, preparată dintr-o lingură herba uscată şi măcinată la 250 ml apă clocotită; se beau zilnic 3-4 ceaiuri calde, înainte de mese, având efecte în normalizarea urinării şi evitarea usturimilor sau durerilor pe uretră datorită proprietăţilor diuretice, depurative, antiinflamatoare şi dezinfectante;
– infuzie din muguri de pin (20-30 g la un litru apă), din care se beau 3 căni pe zi timp de două săptămâni, cu efect de reducere a inflamaţiei glandei prostatice;
– decoct din 2-3 castane sălbatice zdrobite şi fierte în 1 litru apă; se bea câte o cană de ceai înainte de fiecare masă, timp de 3 săptămâni.