La Sfânta Liturghie mai spunem: “Să-I mulţumim Domnului”; deci, viaţa duhovnicească întemeiată pe Sfânta Liturghie este o viaţă care aduce mulţumire. În limba greacă, Sfânta Cuminecătură se exprimă prin “Euharistie”, care înseamnă “mulţumire”. Cei care zic “Euharistie” nu se gândesc atât la mulţumire, cât se gândesc la ceea ce reprezintă această mulţumire; deci toată Liturghia este o mulţumire, o aducere de mulţumire pentru ceea ce ne-a oferit Domnul Hristos.

Domnul Hristos ne-a dat posibilitatea să ne unim cu El: El vine în existenţa noastră, în al-cătuirea noastră; şi, dacă Domnul Hristos vine în alcătuirea noastră, noi pentru asta Îi mulţumim. Iar mulţumirea noastră trebuie să fie revărsată din conştiinţa noastră, în toate zilele vieţii noastre şi în toate clipele; când ne aducem aminte de Mântuitorul, trebuie să ne aducem aminte şi de binefacerile Lui, iar când ne aducem aminte de binefacerile Lui, trebuie să ne aducem aminte şi de datoria de a fi mulţumitori.

La îndemnul “Să-i mulţumim Domnului”, răspundem prin închinare şi zicem: “Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite”.

Toate acestea ne pregătesc ca să ne cuprindem viaţa noastră de zi cu zi în imnul care se spune la Sfânta Liturghie: “Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru”, deci să-I aducem Lui Dumnezeu laudă, mulţumire, binecuvântare, rugăciune; şi aceasta nu numai în clipa când rostim cuvintele acestea, cu cântare, ci în toată vremea vieţii noastre; toată vremea vieţii noastre să se manifeste în aducere de laudă, de binecuvântare, de mulţumire şi de rugăciune către Dumnezeu.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, înainte de ieşirea credincioşilor, se spun cuvintele: “Cu pace să ieşim”, iar răspunsul credincioşilor este: “Întru numele Domnului”. Asta înseamnă că, după sfârşitul Sfintei Liturghii, noi trebuie să ne trăim viaţa în aşa fel încât să facem o Liturghie în prelungirea Liturghiei, sau o Liturghie în afară de Liturghie, cu viaţa noastră, cu felul cum ne trăim viaţa. Asta înseamnă să te întemeiezi în viaţa ta personală pe luminile din Sfânta Liturghie.

Arh. Teofil Părăian
“Din Ospăţul Credinţei”