Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci din fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Numai un suflet sănătos poate să-şi îndeplinească rostul într-un corp sănătos.

Multe poveşti, legende şi mituri frumoase se leagă de întrebarea cum a descoperit omul savoarea aromelor şi miresmelor naturale oferite de plante, dar mai ales întrebuinţarea lor pentru sănătate.

Una dintre acestea, care datează de aproape 1000 de ani este povestea lui Hildegard von Bingen, o călugăriţă benedictă, din Germania, stareţă pe la 1136 a Mănăstirii Rupertsberg, din apropierea localităţii Bingen.

Cu toate că era femeie, în Evul Mediu ea a reuşit să aibă preocupări nu numai religioase, dar şi legate de medicină şi biologie şi să-şi facă o deosebită reputaţie prin cunoştinţele şi scrierile sale. Deşi se spune că nu ştia nici să scrie, nici să citească, doar prin dictare, ea a reuşit să publice cu ajutorul secretarilor ei mai multe cărţi în limba latină, ce aduc mărturii despre potenţialul de cercetare şi interpretare al femeii din Evul Mediu timpuriu.

Cunoştinţele despre creaţie, om, sănătate şi vindecare revelate de Dumnezeu, după cum mărturiseşte Hildegard, au fost transpuse în patru cărţi, care din păcate au fost ignorate până în zilele noastre. După aproape 1000 de ani, remediile lui

Hildegard au fost puse în practică pentru prima dată de doctorul german Gottfried Hertzka (nume predestinat, se pare, dacă ţinem seama de traducerea din limba germană: Gott – Dumnezeu; Frieden – Pace; Hertz – inimă, „Dumnezeu aduce pacea în inimă”) şi se practică cu succes de peste 20 de ani.

În arta de vindecare primită de Hildegard de la Dumnezeu, se tratează cauzele şi nu simptomele bolilor, iar omul se priveşte ca un întreg, care face parte din trup, suflet şi spirit. Ea arată că printr-un mod de viaţă şi o alimentaţie greşită, prin pierderea valorilor spirituale, omul nu poate fi vindecat de boli. Iată sfaturile ei:

Selecţia corectă a mâncării şi băuturii. “Hrana voastră să vă fie şi leacul vostru”.

Folosirea forţelor de vindecare din natură. “În toată creaţia, în copaci, plante, animale, păsări şi peşti, şi chiar în pietrele preţioase sunt ascunse forţe subtile cu putere de vindecare, pe care omul nu lepoate cunoaşte fără ca ele să îi fie revelate de Dumnezeu”.

Ritmul potrivit în privinţa somnului şi al mişcării: “Căci atunci când omul doarme, măduva lui se odihneşte şi se întăresc oasele, sângele, se creează muşchi noi, se unesc membrele şi se înmulţeşte mintea (raţiunea) şi cunoaşterea”.

Un raport echilibrat între lucru şi odihnă (“ora et labora”). Raportul adecvat între lucru şi meditare ajută la recâştigarea puterii pierdută datorită stresului.

Curăţirea corpului de otrăvuri şi toxine: “atunci când lichidele din corp îşi păstrează echilibrul, omul este sănătos. De îndată ce raportul dintre ele se schimbă, omul se îmbolnăveşte”.