Nu ştiu cât de des mergeţi la biserică! Probabil vă puneţi numeroase întrebări în legătură cu Dumnezeu şi cu religiile care există în lume. Întrebările pot căpăta pe parcursul vieţii răspuns, însă credinţa există sau nu! Aş vrea să cred că orice om are credinţă şi doreşte cât mai mult să se apropie de Dumnezeu. Oricum, în orice religie ar crede, oamenii au un numitor comun: dorinţa de a trăi un miracol, o minune care să arate că Dumnezeu li se adresează. În creştinism, Fecioara Maria este un simbol al bunătăţii şi al iubirii. Ea şi-a făcut apariţia în câteva locuri de pe pământ, care au fost luate, apoi cu asalt de zeci, apoi sute de mii de pelerini.

Descoperiţi impreuna cu noi două dintre aceste locuri de pelerinaj.

LOURDES

Un mic sat francez devenea în februarie 1858 un loc sfânt, datorită apariţiei Fecioarei Maria, într-o grotă aflată pe malul râului Gave du Pau. Astăzi, la LOURDES credincioşii catolici, şi nu numai, vin pentru a se ruga, dar şi pentru a-şi vindeca rănile.

Fecioara Maria a ales să se adreseze, în apariţiile sale copiilor săraci, aşa cum s-a întâmplat în cazul micuţei Bernadette Soubirous, o fetiţă de 14 ani, care, în timp ce aduna vreascuri cu sora ei şi cu o prietenă, în apropierea stâncii Massabielle s-a întâlnit cu “Doamna tânără, îmbrăcată în alb”, ce i-a schimbat radical destinul. Micuţa Bernadette a vorbit cu Fecioara Maria de 18 ori şi a primit sfaturi, dar şi secrete rămase multă vreme ascunse muritorilor de rând. Principalul mesaj al Fecioarei se referea la vindecarea celor bolnavi, la alinarea suferinţelor. Sfânta Maria a îndemnat-o pe Bernadette să caute izvorul cu apă vindecătoare, care a ţâşnit din stâncă şi a fost strânsă apoi într-un bazin special unde oamenii au început să se adune, tot mai mulţi, de la an la an. Se spune că primele vindecări au avut loc în martie 1858: o femeie paralizată (Catherine Latapie) şi un bărbat orb (Louis Bouriette).

Peisajul de la Lourdes pare a rememora suferinţele prin care a trecut Maria. Grota aminteşte de ieslea de la Betlehem, unde a sosit pe lume Fiul lui Dumnezeu în sărăcie. Izvorul cu apă vindecătoare simbolizează sângele şi apa care au ţâşnit din coasta lui Isus pe cruce, când soldatul roman a înfipt suliţa sub privirea Maicii îndurerate. Cei ce simt prezenţa Mariei sunt, mai ales, cei bolnavi, cei slabi, cei abandonaţi şi săraci. Bernadette însăşi provenea dintr-o familie săracă, cu şase copii, care abia aveau ce mânca. Locuia cu familia într-o închisoare părăsită, era analfabetă, iar trupul său era chinuit de astm.

Fata a ales calea bisericii şi a intrat în mănăstirea din Nevers cu numele de Maria Bernarda. La 36 de ani moare de cancer la genunchi, cu piciorul intrat în putrefacţie. Scepticii s-ar întreba de ce Maria nu a vindecat-o. Dar sora Bernarda era fericită pentru că Fecioara îi spusese într-una din apariţii: “Eu nu-ţi promit să te fac fericită în lumea aceasta, ci în lumea cealaltă”.

Când a fost necesară exhumarea sa în vederea procesului de sanctificare, trupul Bernadettei a fost descoperit intact. În 1925 a fost beatificată, iar pe 8 decembrie 1933, Papa Pius al XI-lea a canonizat-o. 11 februarie este Ziua Bolnavului, sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Astăzi, pelerinii pot vedea trupul maicii Maria Bernarda în capela mănăstirii din Nevers, într-un sicriu de cristal. Pare că doarme, senină, marcată de miracolul pe care l-a trăit cu peste 150 de ani în urmă.

Micul orăşel comercial din secolul al XIX-lea, cu doar 4 mii de suflete, numără acum 15 mii de locuitori şi a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din întreaga lume – 6 milioane de vizitatori pe an. Pe dealuri, printre copaci, se află flori şi statui, iar deasupra grotei se ridică trei biserici, într-una dintre ele – Basilica subterană a Sfântului Pius – putând încăpea 20 de mii de persoane.

Un centru medical îi primeşte şi îi găzduieşte pe pelerini, în special pe cei infirmi şi bolnavi, iar doctorii pot constata vindecările miraculoase. În epoca modernă oamenii sosesc pe aeroportul oraşului, cel mai tranzitat din Franţa, după cel din Paris, iar numărul hotelurilor situează Lourdes-ul tot pe un loc doi, după capitală. Cei ce vin aici, pentru a se vindeca, împlinesc ceea ce i-a spus Maria Bernadettei: „Vreau ca lumea să vină aici în pelerinaj.”

FATIMA

Într-un mic orăşel aflat la 130 de kilometri de Lisabona se strâng anual patru milioane de pelerini, mai ales pe 13 mai şi 13 octombrie. Ei o celebrează pe Sfânta Maria, care s-a arătat celor trei copii păstori. Este vorba de Fatima, o localitate a cărei poveste este, însă, mult mai veche… A fost odată ca niciodată…

Pe la 1100, în timpul ocupaţiei arabe, un tânăr creştin portughez ia prizonieri un grup de necreştini, printre care şi o superbă femeie, Fatima. Cei doi se îndrăgostesc, iar fata trece la creştinism. Moartea ei prematură aduce durere în sufletul tânărului, care se călugăreşte şi îşi înmormântează iubita într-o micuţă localitate, din depresiunea Cova da Iria , care de atunci se va numi Fatima. Viaţa sătucului aflat pe dealuri se pierde în uitare…până la începutul secolului XX.

În 1916, trei păstori din Aljustrel, un sătuc aflat în apropiere de Fatima au primit un mesaj din partea unui înger. Erau Jacinta şi Francisco Marto, frate şi soră, de 7 şi 9 ani, şi verişoara lor Lucia, de 10 ani. Un an mai târziu, pe 13 mai 1917, cei trei copii erau cu oile la păscut şi au asistat la prima apariţie a Fecioarei Maria. Îmbrăcată în alb, înconjurată de raze de lumină Maria vorbea doar cu Lucia, însă şi Jacinta şi Francisco o vedeau. Ea apărut apoi în fiecare zi de 13, până în luna octombrie şi le-a promis copiilor că va face o minune. Biserica, sătenii nu credeau, însă tot mai mulţi credincioşi veneau la locul unde copiii dialogau cu Fecioara. Pe 13 octombrie erau deja la Fatima peste 70 de mii de credincioşi, care aşteptau în ploaie şi simţeau prezenţa Sfintei Fecioare. Dintr-o dată, soarele a apărut pe cer şi a început să se mişte, fenomen vizibil în satele învecinate. Oamenii care erau acolo, au căzut în genunchi, pentru a se ruga şi, în mod inexplicabil, nimeni nu mai era ud. « Minunea soarelui », aşa cum a fost descrisă în presa vremii, a transformat satul în loc de pelerinaj.

Micuţa Jacinta moare la zece ani, iar fratele său la 11. Lucia vă trăi până în 2005, iar ei îi revine sarcina de a povesti secretele încredinţate de Fecioară la Fatima şi de a contribui la procesul de beatificare al verilor săi, fapt ce s-a întâmplat abia în anul 2000. Ea a fost supusă unor lungi interogatorii şi apoi s-a călugărit. După lungi investigaţii, Biserica Catolică autorizează cultul Sfintei Fecioare de la Fatima în 1930. În 1967, la a cincizecea aniversare a aparitiilor, a avut loc prima vizită a unui papă la Fatima, în persoana Papei Paul al VI-lea. El era însoţit de sora Lucia.

Se vorbeşte mult despre secretele încredinţate celor trei păstori : unul se referă la al doilea război mondial, altul la atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, altul la Rusia, care trebuia să se întoarcă la credinţă, pentru a nu pieri, dar există şi o notă de mister, despre o dezvăluire aflată încă ascunsă în arhivele Vaticanului. Oricare ar fi fost secretele, principalul mesaj al Mariei, este viu la Fatima: pentru a proteja lumea de autodistrugere, este necesară reconcilierea, reîntoarcerea la Dumnezeu.

Fatima a fost un loc special pentru Papa Ioan Paul al doilea, victimă a unui atentat într-o zi de 13 mai, în Piaţa San Pietro de la Vatican. La un an de la atentatul comis de un turc, Suveranul Pontif a vorbit celor un milion de pelerini, apoi a revenit în 1991. Papa spunea că Maria i-a salvat viaţa, iar glonţul cu care a fost împuşcat a fost aşezat mai târziu în coroana Fecioarei. Iertarea celui ce îţi face rău – este al doilea mesaj transmis în Sanctuarul aflat pe pământ portughez. Tot aici, se află şi o bucată din Zidul Berlinului, care a separat Europa în timpul războiului rece.

Astăzi, călătorul care soseşte la Fatima este marcat de liniştea de aici. Sanctuarul Sfintei Fecioare se zăreşte printre copaci. În capătul unei esplanade se află principala biserică, iar coloanele ce o înconjoară sunt asemănătoare celor de la Vatican. Focul continuu al lumânărilor aprinse de credincioşi, oameni care înconjoară în genunchi Sanctuarul îţi dau o stare de bine. Nimic nu pare a fi rău în această lume. Cu litere mari este transmis mesajul adresat de cei trei păstori întregii lumi: împărtăşeşte bucuria!

La noi în ţară, la Seuca, în 1995, Maica Domnului i s-ar fi arătat Rozaliei Marian, o călugăriţă oarbă. De numele Sfintei Maria se leagă şi înălţarea Mănăstirii Caraiman, din Buşteni. Părintele Gherontie Puiu, a avut o viziune a Preacuratei, în timp ce se afla pe un deal aflat la poalele muntelui. El spune că Fecioara a apărut ca o lumină strălucitoare printre crengile unui brad bătrân şi i-a cerut să ridice un lăcaş de închinăciune. Astfel a fost construită mănăstirea, ce poartă hramul « Înălţarea Sfitnei Cruci ». Se spune că acei care cred cu adevărat şi îşi pun o dorinţă, li se îndeplineşte.

Constanţa Comanici