Grâul este un aliment important pentru hrana omului, uşor de digerat, bogat în proteine, enzime, fermenţi, vitamine şi minerale.

Cu toate acestea, consecinţele nutriţionale care au decurs din introducerea tehnologiei de obţinere a făinii albe (începând din anul 1870) sunt de natură îngrijorătoare, fiind insuficient cunoscute şi înţelese. Încă din secolul al XVIII-lea au fost constatate avantajele folosirii pâinii negre în detrimentul celei albe. În ciuda acestui fapt, consumul de pâine albă a luat proporţii, de-a lungul timpului observându-se că această tendinţă de exagerare poate fi pusă în legătură cu diverse patologii.

Astăzi, superioritatea pâinii negre – din punct de vedere calitativ – constituie un fapt demonstrat. Acest produs de panificaţie conţine tărâţe, celuloză, vitamine, săruri minerale şi un aport caloric redus. Pâinea albă, în schimb, conţine de trei ori mai puţine vitamine şi oligoelemente decât cea integrală, iar magneziu, calciu şi fosfor de cinci ori mai puţin.

Astfel, valoarea nutritivă este mai scăzută, deoarece nu se reţine decât o parte din bobul de grâu (circa 50%), iar în partea albă a făinii rămân cele mai sărăcăcioase elemente nutritive.

După procesul tehnologic de măcinare a grâului, făina albă mai conţine: vitamina B1 – 23%, riboflavină – 20%, nicotinamidă – 19%, piridoxină – 29%, acid pantotenic – 50%, acid folic – 33% şi vitamina E – 14%. De asemenea, şi procentul de minerale scade semnificativ: crom – 13%, mangan – 9%, fier – 19%, cobalt – 13%, cupru – 10–20%, zinc – 17%, molibden – 50% şi magneziu – 17%. În acelaşi timp, conţinutul de fibre este scăzut, autorii fiind unanim de acord că fibrele au o importanţă profilactică şi nutritivă deosebită. Pe de altă parte, absenţa fibrelor celulozice dăunează organismului uman, datorită creşterii colesterolului

În contraindicarea folosirii exclusive a pâinii albe vine şi următorul argument: acest produs de panificaţie conţine aditivi chimici, iar uneori vitamine (medicamente) adăugate în scopul compensării pierderilor. Această practică contravine principiilor medicinii naturiste, deoarece valoarea nutritivă a vitaminelor de semisinteză nu se ridică la nivelul vitaminelor biodisponibile, dizolvate în mod natural în bobul de grâu. Mai mult decât atât, aditivii prezintă un grad ridicat de risc şi incertitudine în ceea ce priveşte reacţiile adverse, pe care le pot induce în timp.

Cu cât făina din care se fabrică pâinea este mai albă la culoare, cu atât deficitul aminoacidic al proteinelor din grâu se accentuează. În consecinţă, aminoacizii esenţiali, inclusiv cei din bobul de grâu, nu pot fi sintetizaţi de organism.

Ori, prin extracţia făinii albe, aceştia sunt îndepărtaţi, lipsind organismul uman de cele mai valoroase elemente plastice. Anumite studii dovedesc modul în care diferenţele dintre făinele cu diverse grade de extracţie se regăsesc în pâine. Astfel, 300 g de pâine albă conferă numai 15 % din necesarul zilnic de tiamină, în vreme ce aceeaşi cantitate de pâine din făină intermediară are un aport de 25% tiamină, iar făina integrală contribuie cu 40%.. În aceeaşi notă mai putem afirma că proteinele din făina albă au o valoare biologică redusă. Făina albă mai este incriminată şi în patogenia cariilor, precum şi în favorizarea constipaţiei, ca o consecinţă majoră a lipsei de fibre.

Extrase din cartea „Alimentaţia echilibrată a omului sănătos”,
Pavel Chirilă, Editura Naţional, Bucureşti, 2007