În primul rând, este lipsit complet de trofine şi conţine numeroşi aditivi chimici. Apoi, prin procesul de rafinare, zahărul pierde mineralele şi vitaminele, iar pentru a fi metabolizat, sustrage aceste elemente din organismul uman. În concluzie, zahărul nu numai că nu aduce, dar chiar spoliază organismul de elemente nutritive.

Excesul de zahăr stimulează până la epuizare producţia de insulină a pancreasului, favorizând apariţia diabetului. Mai pe înţelesul tuturor, zahărul are asupra pancreasului un efect de biciuire. Statistic vorbind, se poate dovedi în mod cert că epoca modernă – în care diabetul s-a răspândit ca un flagel – se suprapune epocii descoperirii şi folosirii extensive a zahărului. Consumul excesiv de zahăr duce şi la sporirea cazurilor cu dislipidemii. Altfel spus, consumul acestui produs alimentar tulbură metabolismul grăsimilor. În final, abuzul de zahăr şi creşterea grăsimilor în sânge măresc riscul bolilor cardiovasculare.

Dacă în lume se consumă tot mai puţin zahăr, este – din păcate- din cauza creşterii consumului de îndulcitori chimici- încă mult mai toxici decât zahărul.