Anul acesta, Postul Sfintelor Pașți începe în 19 februarie, iar Paștele va fi sărbătorit în 8 aprilie, potrivit calendarului ortodox. În 18 februarie are loc Lăsatul secului în Postul Mare. Postul Paștelui are loc înaintea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și este cel mai lung și mai aspru dintre toate cele patru posturi importante. Oamenii mai numesc acest post și Postul Mare. Postul Mare durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor.

Sfinţii părinţi – după scrierilor cărora se ghidează ortodocşii în multe probleme legate de specificul vieţii creşține – ne învaţă însă că nu doar dieta contează în post. S-ar putea spune chiar că importanţa regimului alimentar ar fi chiar mai mică decât cea a pregătirii spirituale căreia ar trebuim să ne supunem, astfel încât postul nostru să aibă rost.

Pentru că acest post ne pregătește anume pentru faptul cel mare și dumnezeiesc al mântuirii noastre prin moartea și jertfa lui Hristos pe cruce, ne întrebăm cum ne-am putea apropia de zilele dumnezeieșți? Cum am putea sta în față crucii pe care moare răstignit pentru păcatele noastre ? Desigur, numai smeriți și pocăiți, simțind și mărturisind durerea pentru ceea ce a păcătuit și păcătuiește neamul omenesc, pentru ceea ce am păcătuit și păcătuim noi toți, față de Iisus Hristos, Mântuitorul.

Să ne pregătim pentru a simți și durerea cea mare și sfânta a morții lui Hristos pe cruce și bucuria cea mare și sfânta a Învierii Lui din morți.Această pregătire nu este lucru neînsemnat, de trecut cu vederea și de nesocotit în viață noastră, ci dimpotrivă, această este datoria noastră creștină cea mai mare, datoria de a-L primi și a-L cinsti pe Hristos, și răstignit, și înviat din dragoste pentru noi, pentru binele nostru, pentru mântuirea noastră. Sunt totuși creștini care privesc cu nepăsare, cu lipsa de gând și de grijă pentru ceea ce avem de făcut și, mai ales, postind. Sunt unii cărora li se pare greu de ținut postul și sunt unii, sau aceiași, care cred poate că nu este de folos acesta.

Este și greșeală și păcat a gândi așa, pentru că postul este și o însemnată, și o mare datorie creștină, și un folos sufletesc mare pentru cel care îl înțelege și-l ține. Este greșit a vedea în post un fel de silă, de constrângere, de îngrădire și de strâmtorare a vieții noastre, un chin sau o pedeapsă, pentru că ni se cere a reduce mâncarea, băutură și petrecerile și a ne struni poftele noastre omeneșți.

Postul este și trebuie să fie umilință și înfrânare, cumpătare și pocăință, împuţinare de multe plăceri și nevoi trupeșți.

Postul ne cheamă într-adevăr la o luptă și orice luptă are greutatea ei; la lupta cu patimile, cu deprinderile rele, cu gândurile urâte, cu toate acele îndemnuri și ispite pe care cartea bisericească le numește uneori „fiare”. Postul este mărturisire și, în parte, ispășirea de păcate; este strigare împotriva păcatelor noastre și cerere fierbinte de ajutor și de iertare. Așa înțeles, Postul cel Mare nu este o apăsare, o micșorare sau o slăbire a vieții, o călcare a dreptului vieții, și, în nici un caz o neplăcere a creștinului, ci este un bine făcut, este un folos al sufletului și chiar al trupului, este un spor de viață, pentru că este vreme și fel de îndreptare, de curățenie, de ușurare de păcate și o îmbunătățire a ființei noastre omeneșți. Postul este o dobândire a dreptului sufletului, o dobândire a vieții, în înțelesul ei cel sfânt de la Iisus Hristos, Căruia ne mărturisim credincioși și ascultători.

Este un păcat a nesocoti postul, defăimându-l, și a-l ține de formă, nerespectându-l și nefolosindu-l pentru adevărată pocăință și îndreptare sufletească.. Postul unește cumpătarea cu dreapta cercetare și mustrare de cuget pentru păcatele noastre și cu dorința și cu legământul de a nu le mai face. Postul este și îmbogățirea sufletească prin lepădare de păcate, patimi, și îmbogățire cu virtuți. Postul este trăire în gânduri înalte, sfinte și curate, este școala și calea cea bună a mântuirii.

A posti doar de mâncare și a săvârși păcate este o stricare a postului și o vătămare a sufletului. Dacă postul nu ne face mai buni, mai curați, mai drepți, mai evlavioși, mai apropiați de Dumnezeu și mai ascultători Lui, nu l-am înțeles și nu-l folosim spre mântuire. Așa cum orice lucru însemnat are timpul, grijă și osteneala lui, așa și postul, cum cultivi pământul ca să rodească roadă și îngrijeșți trupul ca să fie sănătos, tot astfel cultivi și îngrijeșți la vremea sa și sufletul pentru buna lui stare.

Postul este vremea îngrijirii sufletului, pentru căutarea roadelor duhului și ale mântuirii. Ce folos de post, dacă nu te împotriveșți ispitelor, dacă nu alungi gândurile rele, dacă nu-ți recunoșți și mărturiseșți păcatele, dacă urășți, bârfeșți, dacă ai dorințe de păcat, dacă nu-ți recunoșți și mărturiseșți păcatele, dacă nu faci bine și dacă nu te faci mai bun!

Postul este un tratament pentru îngrijirea, însănătoșirea și întărirea sufletului

Postul cere deplină ascultare și urmare cu mare luare aminte a sfintelor învățături și porunci dumnezeieșți și bisericeșți, pentru o viață duhovnicească mai bună. Postul trebuie să aducă roadele căinței și ale îndreptării. Postul trebuie să ne pregătească a-L primi cu inima curată pe Mântuitorul, jertfindu-Se pentru noi, în patimi și moarte pe cruce.

Postul este vremea vorbirii noastre mai dese și mai apropiate cu Dumnezeu. Este vremea de încercare a credinței noastre, a evlaviei noastre, a bunătății noastre, a grijii noastre pentru suflet, a cunoștinței noastre și a simțirii noastre pentru cele sfinte. Postul este răspunsul nostru înaintea Mântuitorului răstignit; este cuvântul nostru la bunătatea cu care Hristos ne-a iertat pe cruce.

Postul este învățătură și nevoința bunei purtări și trăiri creșține. Postul este ” jertfă plăcută lui Dumnezeu”, adică „inima înfrântă și smerită „, pe care, cum zice Psalmistul, „Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 18). Cu aceste gânduri să săvârșim vremea și calea postului, cea suitoare pe crucea Domnului, crucea mântuirii noastre. Amin.

Profesor Teodor M. Popescu (www.crestinortodox.ro)