Se spune despre copil că este oglinda părinţilor. Eu, ştiind lucrul acesta încă de pe atunci, m-am raportat mereu la părinţii mei şi la bunicii mei, cât i-am cunoscut, şi am constatat şi părţile negative, şi părţile pozitive, câte le însumez în mine, de la înaintaşii mei, până unde i-am cunoscut eu. Dumnezeu ştie pe fiecare… Vedeţi, dacă priviţi la copii: în general, copiii sunt socotiţi ca întrupare a nevinovăţiei, şi, într-un fel, aşa şi sunt. Domnul Hristos chiar spune că în împărăţia lui Dumnezeu vor intra cei ce sunt cum sunt copiii (cf. Matei 18,3), având în vedere mai ales nestatornicia în rău.

Dar sunt şi nişte copii atât de răi, încât te miri cât sunt de răi

Bineînţeles că răutatea aceea a lor nu-i numai a lor, ci e a înaintaşilor lor. Şi eu eram rău, când eram copil. Chiar mi-aduc aminte – şi mi-aduc aminte cu plăcere, de multe ori, şi mă distrez de treaba asta – cum bunica mea zicea către mine, când eram eu copil, de încă nici nu mergeam la şcoală:”hoheriule şi mişelule!”.
Nici nu ştiam ce-i hoheriul şi nici mişelul, dar vedeam că ceva nu-i bine. Aveam un vecin care zicea către mama – îi zicea nănaşă, dar nu mama-i era nănaşă, ci bunica: “Nănaşă, ăsta nu-i botezat bine! Pe ăsta să-l duci la popa, să-i mai cetească ceva, că la ăsta nu i le-o zâs toate!” A fost o confruntare cu mine însumi, şi mai ales când am început să zic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, mi s-au descoperit lucrurile acestea. Norocul meu de la Dumnezeu a fost că n-am crezut niciodată că faptul de a mă angaja în rugăciune răscoleşte relele din mine, fiindcă poate aş fi renunţat la rugăciune. Părintele Arsenie nu mi-a spus să iau legătura cu cineva, să mă orientez, să mă informez, ca să ştiu ce am de făcut. Părintele şi-a dat seama de un lucru important, şi anume că omul, dacă-i bine intenţionat, nu poate ajunge în greşeală. Fie că-i descoperă Dumnezeu lui, direct, în suflet, ce are de făcut, fie că i-l aduce în faţă pe omul care-l poate ajuta. Până la urmă, am ajuns la concluzia că, dacă eşti bine intenţionat, într-adevăr te-ajută Dumnezeu, că doar ceri ajutorul lui Dumnezeu, nu altceva.

Nu poţi să rătăceşti, dacă-L cauţi pe Dumnezeu, că nu te lasă Dumnezeu

Ai putea rătăci, dacă ai fi numai tu, singur, la lucru. Or, nefiind singur la lucru, ci fiind cu Dumnezeula lucru, Dumnezeu nu te poate părăsi, nu te poate lăsa în derivă, în derută. Aşa încât, zicând: “Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, poţi să fii încredinţat că Dumnezeu te va ajuta, chiar dacă nu vine ajutorul când gândeşti tu că vine, sau vine altfel decât crezi tu că vine. Al doilea rezultat pe care l-am avut de pe urma rugăciunii a fost un rezultat pozitiv, extraordinar de îmbucurător. În ce sens? Mergând la şcoală, în jumătatea aceea de oră în care ziceam: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, uneori aveam atâta bucurie în suflet, încât mi se părea că mă ridică cineva pe sus. Asta am pus-o pe seama rugăciunii.
Teofil Părăian
“Din Ospăţul Credinţei”