Creţişoara este o plantă perenă, cunoscută din vremuri foarte îndepărtate pentru proprietăţile sale miraculoase în vindecarea multor boli. Denumirea ştiinţifică este Alchemilla vulgaris, dar are şi multe denumiri populare ca: umbrarul doamnei, umbrarul muntelui, brumărie, creţărel, palaşcă şi pleaşcă. Aceste denumiri sunt date pentru cele 12 subspecii prezente în flora noastră, toate cu virtuţi medicinale.

Proprietăţi terapeutice

Practicile îndelungate, din timpuri străvechi şi până în prezent, au dus la convingerea că preparatele cu creţişoară acţionează asupra întregului organism, prin reglarea echilibrului hormonal la femei. De altfel, încă din secolul al XIX-lea, părintele Kunzle, renumit terapeut al vremii, recomanda ceaiurile de creţişoară la femeile care au născut.

Datorită multiplelor acţiuni vindecătoare va fi foarte dificil să detaliem toate virtuţile curative ale preparatelor făcute din creţişoară şi de aceea vom face o succintă sistematizare a efectelor în prevenirea şi combaterea bolilor, grupate pe organe.

Efecte în boli genitale feminine:
– uşurarea durerilor şi a spasmelor la nivelul organelor genitale, inclusiv prolapsul uterin.;
– păstrarea sarcinii la femeile gravide, predispuse spre avorturi spontane;
– întărirea fetusului şi a uterului, prin fortificarea fibrelor uterine la femei cu sarcini dificile;
– uşurarea naşterii, vindecarea leziunilor provocate la naştere şi refacerea musculaturii abdomenului după naştere;
– prevenirea indispoziţiilor specifice menopauzei şi uşurarea simptomelor de menopauză.
La femeile gravide, consumul zilnic al ceaiului de creţişoară trebuie să înceapă din luna a III-a de sarcină.

Efecte în boli digestive, metabolice şi ale sistemului nervos
– afecţiuni gastrice şi intestinale, enterite, diaree, spasme stomacale şi balonări;
– steatoză hepatică şi congestie hepatică;
– ocluzie intestinală;
– hemoragii interne;
– hemoroizi;
– insomnie, cefalee, astenie, oboseală nervoasă;
– epilepsie;
– scleroză multiplă ;
– diabet zaharat;
– obezitate şi celulită (mai eficace este specia
Alchemilla montana care creşte la mari înălţimi);
– avitaminoze şi anemii;
– atrofie musculară la copii şi vârstnici.

De asemenea, planta are efecte benefice şi în afecţiuni ale cavităţii bucale (stomatite, afte, gingivite, faringite, laringite, calmarea durerilor după extracţii dentare) şi în boli dermatologice (răni purulente, varice, cangrene, ulceraţii, înţepături de insecte, coşuri la pubertate).

Forme de utilizare

Tratamente interne:
– infuzie dintr-o lingură de herba uscată la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, prin înghiţituri rare, între mese, având efecte în diferite afecţiuni genitale la femei gravide, obeze, în infecţii genitale, hemoragii uterine, tulburări de menopauză, dureri genitale după naştere, hernie, diaree. dizenterie cronică, epistaxis, balonări, dureri de cap;
– infuzie cu amestec de creţişoară, trei fraţi pătaţi, traista ciobanului, pentru a combate atrofia musculară la copii şi scleroza multiplă (leuconevraxită);
– tinctură (100 g herba uscată în 500 ml alcool 30%): se iau câte 30 de picături în puţină apă, de trei ori pe zi, cu efecte în tratamentul diareei;
– pulbere din frunze uscate şi măcinate fin, din care se iau 4-6 linguriţe pe zi, timp de 4 zile consecutiv contra hemoragiilor interne şi uterine, a sângerărilor puternice la debutul menopauzei sau în hipermenoree (ciclu menstrual abundent); atenţie la supradoză care ar putea avea reacţii adverse.

Tratamente externe:
– băi generale sau locale cu decoct concentrat de creţişoară în vindecarea infecţiilor genitale de suprafaţă şi la spălarea rănilor purulente, a erupţiilor cutanate, ulceraţii zemuinde, tăieturi şi înţepături de insecte;
– comprese cu decoct sau infuzie concentrată de creţişoară, aplicate de trei ori pe zi, pe ulcere varicoase, plăgi infectate, ulceraţii inflamate, obezitate, celulită, vergeturi, conjunctivite, tenuri iritate sau infectate;
– gargară cu decoct, cu efecte în dureri de gât, afte, infecţii faringiene, laringite, abcese, stomatite şi închiderea rănilor provocate de extracţii dentare;
– cataplasme cu frunze proaspete zdrobite care se aplică pe părţile vătămate;
– cataplasme cu frunze proaspete, fierte în lapte, contra durerilor de cap;
– masaje uşoare cu tinctură aplicate pe zonele cu vergeturi;
– masaje de trei ori pe zi cu unguent din creţişoară (frunze uscate), cu efecte sedative pe muşchii slăbiţi.